O migrare în cloud făcută „ca la carte” poate produce oricum o factură cu 40% mai mare decât era necesar. Nu din cauza furnizorului, ci din cauza a cinci obiceiuri care se instalează discret.
1. Dimensionarea după vârful istoric
Multe echipe aleg dimensiunea resurselor pornind de la serverul fizic pe care îl înlocuiesc, nu de la consumul real măsurat. Rezultatul: instanțe care rulează constant la 8% utilizare.
2. Medii de test care nu se opresc niciodată
Un mediu de staging identic cu producția, pornit 24 de ore din 24, costă cât producția. În majoritatea companiilor este folosit opt ore pe zi, cinci zile pe săptămână.
3. Trafic între zone de disponibilitate
Costul transferului de date între zone este mic per gigabyte și enorm la scară. Am văzut sisteme unde 30% din factură venea din trafic intern care putea fi evitat printr-o simplă reorganizare a serviciilor.
4. Copii de siguranță fără politică de expirare
Copiile se acumulează la nesfârșit pentru că nimeni nu a definit cât timp trebuie păstrate. După trei ani, costul lor depășește costul sistemului activ.
5. Servicii gestionate alese din inerție
Un serviciu gestionat este excelent când îți economisește timp de operare. Devine scump când îl folosești pentru o sarcină pe care o rulai perfect pe o mașină virtuală de 40 € pe lună.
Cum abordăm optimizarea
Începem cu măsurarea, nu cu presupuneri: etichetare consecventă a resurselor, atribuirea costului pe echipă și pe serviciu, apoi o listă de acțiuni ordonate după raportul dintre economie și risc. Primele trei acțiuni aduc, de obicei, 80% din economie.